Wednesday, June 11, 2008

A vinde pui sau a nu te vinde pe tine?

Un articol pe hotnews.ro prezinta povestea lui Adrian Buzatu, un student roman de 25 de ani. Pana acum a vazut o buna particica din lume. A studiat si lucrat in Franta, Canada si Japonia cel putin. Mai era un loc, dar articolul a fost prea haotic in relatare. In orice caz, visul liceanului roman. In mod evident, a plecat sa studieze fizica, in urma participarii la (nu stim daca si a castigarii) olimpiadele nationale de fizica. Natural. Fiindca pentru liceenii romani doar fizica, matematica si cu indulgenta chimia au vreo relevanta adevarata. Doar ele pot masura picurii de scanteie de inteligenta pe care un student roman obisnuit o poate avea.
Nota - ironizez o mentalitate, nu o persoana. Ar fi trebuit sa fie evident, dar de dragul sus-numitei sclipiri am ajuns la un compromis.

Articolul perpetueaza o imagine a studentului roman plecat in afara pe cat de idolatrizata, pe atat de lipsita de relevanta pentru 90% din cititori.

Simt ca ar trebui sa insist asupra unor aspecte:
1. Olimpicii la sus-numitele fatidice trei materii de stiinta nu sunt singurii care au vreo sansa reala de a pleca din tara pentru studiu. Ei reprezinta o categorie admirabila, insa foarte restransa din totalul celor plecati.
2. De ce? Fiindca spre deosebire de Romania, alte tari prezinta sisteme educationala trecute de faza anilor '70. Inteligenta sociala conteaza. Ea pune totul in miscare. Sigur ca e important sa stii cum se creaza un cip de calculator sau cum se calculeaza integrala necesara determinarii unei traiectorii (Sofia, opreste-ma) a unei masini in testare. Insa e la fel de important sa iei sau sa influentezi decizia construirii masini in primul rand. Sau de angajare a cercetatorilor. Sau de punere pe piata a produsului. Sau de convingere a oricui in legatura cu orice decizie. De a gandi critic (dincolo de manualele incomprehensibile de a 11a pentru comunicare) si in ansamblu. Mereu vor exista oameni care lucreaza in detaliu si oameni care lucreaza pentru cei care aleg sa vada doar detaliile.

Bottom line: poti pleca si ai sanse mari sa o faci aplicand pentru programe variate, de la drept international la actorie.

3. Bursele nu se "ofera". Nimeni nu-ti va bate la usa cu un cec la Stanford fiindca "esti bun". N-o sa petreaca nici un profesor de la Haga nopti albe cautand prin foile tale matricole performante sclipitoare. Inteleg de ce romanul are mentalitatea pasiva. Decenii nu a fost legal sa o aiba activa. Insa haideti fratilor, a trecut ceva vreme. Daca iti doresti ceva, te ridici din scaunul comfortabil al ironiei si satirei la adresa nenorocirii de sistem romanesc si deschizi o pagina web (whoa!) cu adevarat utila. Cauta topul universitatilor din lume. Ia-le la rand si vezi ce-ti face cu ochiul. Apoi vezi care ofera bursa, daca ai nevoie. Apoi inchide pagina de web. Nu, nu, serios, inchide-o. Si deschide Word. Scrie un CV, o scrisoare de motivare si cere altora sa scrie una de recomandare. Pune in plic sau apasa "send" (mai nou se face se aplica online direct) si acum poti deschide Yahoo Messenger. In nici un caz nu sustin plecarea tuturor celor care pot, insa nici misticismul "stiudiului in afara" nu e tocmai benefic. Se poate. Si o decizie cu care poti trai e una luata in cunostinta de cauza.

4. In sfarsit, titlul postului. Adrian Buzatu a vandut pui dupa ore pentru a se intretine in timpul facultatii. A vandut pui, dom'le. Mai ca n-a lmaturat strazi. " Ce face nevoie din tine, vezi? D-aia nu plec io de unde mi-i bine. ".
As vrea sa condamn pe aceasta cale atitudinea sugerata mai sus. As dori de asemenea sa trag romanul mandru cu 3 euro in cont de pe tronul imaginar al "demnitatii" inspre realitatea capitalismului. Munca nu e o corvoada inutila sub demnitatea lui Nea Gica. Desi poate parea asa.

O amica plecata si ea la universitate in vestul Europei mi-a marturisit de curand blocajul mental pe care l-a intampinat atunci cand un prieten (fara nevoi financiare neintampinate) a invitat-o sa stranga pahare de plastic impreuna la un festival pentru cei cativa euro primiti in schimbul lor, banii revenindu-i ei. Blocaj mental major in care imaginile parintilor si prietenilor dezamagiti au aparut instantaneu.

Sa nu fiu acuzata de ipocrizie: Vineri l-am cunoscut pe CFO-ul Unilever. Sambata mi-am pus boneta de brood meisje pe cap si am taiat paine intr-o brutarie. Duminica am discutat din punct de vedere sociologic problema coruptiei si a pesimismului in Romania cu o profesoara din Amsterdam. Ieri am primit din nou felicitari pentru pozitia de presedinta a unei fundatii.

Lasati balta preconceptiile "demnitatii" voastre intre a manca seminte la televizor si a bea bere la pet intr-un apartament care sta sa cada prin Dristor si a munci temporar pentru bani putini, dar cu adevarat respectabili.