Sunday, March 30, 2008

O sa mor singura?


E o intrebare in mintea tuturor la un anumit moment, respectiv in anumite momente, depinzand de nesiguranta fiecaruia, dar totusi este de neignorat: Ce ne face atractivi?

Ce face o femeie frumoasa?
Ce face un barbat atragator?
Cum ies in evidenta?
Imi afisez bucle mari si rebele sau imi dovedesc rafinamentul prin par intins?
Arat incredere in mine prin tocuri inalte si elegante sau Converse si un tricou misto?
Ar trebui sa fac din prima contact vizual prelungit? O sa ma creada doritoare si disperata sau interesata si sigura pe mine?
Nu vreau sa par rigida, dar nici sa fac primul pas. Desi primul pas poate fi sexy. Si daca nu zambesc cand imi zambeste? Ar trebui sa zambesc mai mult. Oare zambesc prea mult?

Nu poti gasi nicaieri reteta pentru cel cu care te vei potrivi. O strategie este sa determini ceea ce iti doresti, sa anticipezi ce si-ar dori un asemenea om si sa te comporti ca atare.

Un exemplu: Imi doresc sa fie increzator in sine, ambitios, cu respect pentru femei, dar nu protector. Imi doresc sa ii pot cere ajutorul, dar nu vreau sa mi-l ofere fara sa i-l cer. Nu vreau sa considere femeile menite pentru a fi ingrijite si protejate si nu vreau sa se astepte sa nu mai ies in oras cu prietenii mei de sex masculin. Imi doresc sa se bucure cu toata inima de compromisurile pe care le fac pentru el, dar sa nu mi le ceara. Vreau sa ajunga sa ma cunoasca indeajuns de bine incat sa imi poata face o supriza de care sa ma bucur si vreau sa ajunga sa se deschida in fata mea.

Pe o reteta de tipul asta, poti anticipa ce anume nu ti-ai dori: Sa nu ma strige 'pisi' sau 'papusa'. Sa nu ma alinte in public. Sa nu ma trateze ca pe un copil nestiutor si incapabil. Sa nu se comporte arogant cand suntem in masina lui noua. Sa nu se ofere sa ma duca la cina pentru ca apoi sa pretinda ca ii datorez ceva. Sa nu simta nevoia saruturilor sau atingerilor cand iesim cu prieteni pentru a-i face sa se simta prost. Sa nu aiba un zambet superior si tamp cand ii spun opinia mea despre evolutia euro-centrismului si sa nu rada cu pofta cand ii recunosc ambitiile mele. Sa nu cumva sa ma intrebe de ce lumea mai citeste inca.

In consecinta, pentru a-l atrage, nu ma voi imbraca la ceai ca si cum as merge la o petrecere trance. Nu voi purta fuste roz si stramte, nu ma voi machia excesiv, nu voi vorbi strident, nu ma voi pisici si nu imi voi limita discutiile la show-uri TV.

Toate bune si logice. Suna bine. E un plan rezonabil. S-ar zice. Dar e un mic semn de intrebare in legatura cu primul pas din ecuatie: poti baga mana in foc ca asta e ceea ce iti doresti?
Poti spune cu siguranta ca o atitudine protectoare, izvorata din sentimente puternice, nu ti se va parea dulce la un moment dat? De asemenea, daca ambitia si succesul lui, in timp, nu mai lasa loc apropierii dintre voi? Daca gasesti omul perfect, barbatul cu care te potrivesti, fara nici o indoiala, cel cu care te vezi atat pe munte la vara, cat si la nunta peste 5 ani... si apoi il cunosti pe El?

Sincer vorbind, cu riscul de a va strica urmatoarea intalnire si a va deprima, noi habar nu avem ce ne dorim 'cu adevarat'. Fiindca nu exista dorinte supreme, care sa ne exprime intreaga fire, intregul caracter. Chiar si acesta e in continua schimbare. Iar perceptia noastra nu e decat o imagine distorsionata, vazuta prin sticla colorata si neuniforma a variabilei .
A gasi persoana potrivita pentru tine, in haosul probabilitatilor dinamice, e nu doar greu de crezut, dar profund ingreunat si de importanta colosala pe care o dam detaliilor si impresiilor. As zice primei impresii, dar nu indraznesc.
In contextul asta, notiunea de 'suflet pereche' pare de-a dreptul ridicola. Si totusi, in cel mai determinist univers, o potrivire de tip barbat-femeie, sot-sotie, prieten-prietena, iubit-iubita -si toate in acelasi timp - ce altceva poate fi decat dovada existentei sacrului (Dumnezeu, Destin, Design Inteligent, dupa gust).
Reality check: asa ceva nu se intampla niciodata. Relatiile fericite sunt cele la care se lucreaza si la care se depune efort. Se limiteaza voluntar optiunile individuale si se accepta defectele. Asta le face mai valoroase in ochii mei.

Nu stiu daca o sa mor singura sau nu. Depinde. Cine stie daca imi voi dori sau nu.