Saturday, March 1, 2008

1 Martie pe alte meleaguri

Nu cred ca mai e nevoie sa zic cat de importante devin dintr-o data toate chestiile pur romanesti care nu te interesau prea mult odata ce ajungi pe alte meleaguri. E un cliseu, e normalitate, e o palma subtila data de cunostinte care rad cand le spui.
Azi-noapte pe la 12 primesc un mesaj pe Facebook care ma invita la un brunch doar al romanilor Sambata dimineata la 11. Yay! Macar o sa simt un strop de 'romanism' de 1 Martie. Si inca dimineata! Ma culc fericita si asistata de cele doua pahare de vin rose de la bar.


Ma trezesc la 10 dimineata ca o curajoasa ce ma aflu si purced spre cantina. Ma lovesc de un vant demn de Marea Nordului. Imi zboara palaria, ma impiedic de o piatra si imi lacrimeaza ochii de parca as fi venit de la inmormantare. Ajung, imping usile grele si ma reped la baie sa imi revin.
La 11:05 nu era nimeni in fata cantinei. La 11:15 incepusem sa ma deprim uitandu-ma la cum zboara pungi si biciclete pe afara. Urasc sa astept. Nu, chiar urasc sa astept. Urasc sa astept dimineata. Urasc sa astept dimineata cand sunt invitata de altcineva. URASC sa astept de 1 Martie.
La 11:20 vad venind un roman din cei 11 asteptati.
"Neata, Ioana."
"Buna. Ce facem?"
"Intram?"
"Mda..."
"Ah, la multi ani."
"Mersi."
"Astia nu au martisoare."
"Da. ... Stiu."

La 11:40 mai apare o romanca. Ne imparte cate un snur de martisor si bem o cafea fara cofeina. La 12 fara 5 vin bulgaroaicele. Ma imbratiseaza una dintre ele si imi leaga o sfoara de martisor (ca ale noastre, doar mai groase) de mana si imi spune ca acum imi leaga fericirea si norocul.

Fast forward 5 ore, ma aflu la o cafea adevarata cu o prietena olandeza foarte interesata de traditiile noastre 'pagane' si de asemenea incantata de minunatia de hornar de plastic bagat frumos intr-o casuta alba, cu sforicele albe si rosii plutind inauntru. Discutam despre sistemul de invatamant olandez, despre a vizita Bruxelles, despre cafea si despre ONG-uri.
Ce placut.

Povestea asta nu are nici o morala. There is no actual point that you missed. E doar o pagina de jurnal pentru prieteni si pentru cei interesati de cum arata o zi de Martisor departe de tara Martisorului.
Ma apuc sa recitesc Huliganii.

Edit: Feel free to leave an impression.