Thursday, February 21, 2008

Multiculturalism

Intr-un final glorios am dat de un articol in presa romaneasca care sa prezinte o bucatica de realitate. Realitate, acel concept greu de prins din blocurile galagioase si murdare din sud, in aceeasi masura ca din masini luxoase cu soferi badarani. In fine, o gura de aer curat. Nu mi se pare real, dupa cati bucuresteni au incercat sa ma convinga de cat de oprimata eram atunci cand locuiam in Ardeal. E greu de explicat cum aproape orice ardelean rade spontan la afirmatia "Te simti oprimat in comunitatea ta?". E o stare de fapt pe care o accepta oricine se naste intr-o societate cu mai mult de doua etnii.

Parerile tarancelor din articol sunt poate cea mai relevanta parte. E ca si cum mi-as fi auzit toate rudele vorbind, de la bunica din zona sasilor la matusi din zona ungurilor la fini din Cluj. Hai sa fim seriosi.

Quote:
“Dar cine sint eu?”, se intreaba Zsoldos Gyorgy, ”parintii mei or fost unul german, unul maghiar si bunica romanca. Eu ce-s? Al cui sint? Ca daca vor sa se separe unii de altii, eu unde ma duc? In sat sint patru biserici: romana, catolica, reformata si capela pentru martori. Ce facem? Daca vreau sa aprind lumanari pentru stramosi trebuie sa trec pe la toate bisericile! "

Nu exista romani, unguri sau sasi in Ardeal decat dupa limba si uneori(!) cultura. O voi cita pe matusa mea de la Dej cu ceea ce mi-a spus dupa un ras copios la intrebarea mea "Noi suntem romani de-a binelea?". Mi-a raspuns "Ioana, nu sint romani pe-aici. Tata lumea-i corcita. "

Cum as putea sa-i urasc pe unguri?
Sa fim seriosi, neintelegeri intre oameni vor exista intotdeauna indiferent de etnia lor. In cel mai rau caz poate fi folosita drept scuza, dar niciodata drept motiv. In plus, pretextele politice nu merg la tara.