Wednesday, June 11, 2008

A vinde pui sau a nu te vinde pe tine?

Un articol pe hotnews.ro prezinta povestea lui Adrian Buzatu, un student roman de 25 de ani. Pana acum a vazut o buna particica din lume. A studiat si lucrat in Franta, Canada si Japonia cel putin. Mai era un loc, dar articolul a fost prea haotic in relatare. In orice caz, visul liceanului roman. In mod evident, a plecat sa studieze fizica, in urma participarii la (nu stim daca si a castigarii) olimpiadele nationale de fizica. Natural. Fiindca pentru liceenii romani doar fizica, matematica si cu indulgenta chimia au vreo relevanta adevarata. Doar ele pot masura picurii de scanteie de inteligenta pe care un student roman obisnuit o poate avea.
Nota - ironizez o mentalitate, nu o persoana. Ar fi trebuit sa fie evident, dar de dragul sus-numitei sclipiri am ajuns la un compromis.

Articolul perpetueaza o imagine a studentului roman plecat in afara pe cat de idolatrizata, pe atat de lipsita de relevanta pentru 90% din cititori.

Simt ca ar trebui sa insist asupra unor aspecte:
1. Olimpicii la sus-numitele fatidice trei materii de stiinta nu sunt singurii care au vreo sansa reala de a pleca din tara pentru studiu. Ei reprezinta o categorie admirabila, insa foarte restransa din totalul celor plecati.
2. De ce? Fiindca spre deosebire de Romania, alte tari prezinta sisteme educationala trecute de faza anilor '70. Inteligenta sociala conteaza. Ea pune totul in miscare. Sigur ca e important sa stii cum se creaza un cip de calculator sau cum se calculeaza integrala necesara determinarii unei traiectorii (Sofia, opreste-ma) a unei masini in testare. Insa e la fel de important sa iei sau sa influentezi decizia construirii masini in primul rand. Sau de angajare a cercetatorilor. Sau de punere pe piata a produsului. Sau de convingere a oricui in legatura cu orice decizie. De a gandi critic (dincolo de manualele incomprehensibile de a 11a pentru comunicare) si in ansamblu. Mereu vor exista oameni care lucreaza in detaliu si oameni care lucreaza pentru cei care aleg sa vada doar detaliile.

Bottom line: poti pleca si ai sanse mari sa o faci aplicand pentru programe variate, de la drept international la actorie.

3. Bursele nu se "ofera". Nimeni nu-ti va bate la usa cu un cec la Stanford fiindca "esti bun". N-o sa petreaca nici un profesor de la Haga nopti albe cautand prin foile tale matricole performante sclipitoare. Inteleg de ce romanul are mentalitatea pasiva. Decenii nu a fost legal sa o aiba activa. Insa haideti fratilor, a trecut ceva vreme. Daca iti doresti ceva, te ridici din scaunul comfortabil al ironiei si satirei la adresa nenorocirii de sistem romanesc si deschizi o pagina web (whoa!) cu adevarat utila. Cauta topul universitatilor din lume. Ia-le la rand si vezi ce-ti face cu ochiul. Apoi vezi care ofera bursa, daca ai nevoie. Apoi inchide pagina de web. Nu, nu, serios, inchide-o. Si deschide Word. Scrie un CV, o scrisoare de motivare si cere altora sa scrie una de recomandare. Pune in plic sau apasa "send" (mai nou se face se aplica online direct) si acum poti deschide Yahoo Messenger. In nici un caz nu sustin plecarea tuturor celor care pot, insa nici misticismul "stiudiului in afara" nu e tocmai benefic. Se poate. Si o decizie cu care poti trai e una luata in cunostinta de cauza.

4. In sfarsit, titlul postului. Adrian Buzatu a vandut pui dupa ore pentru a se intretine in timpul facultatii. A vandut pui, dom'le. Mai ca n-a lmaturat strazi. " Ce face nevoie din tine, vezi? D-aia nu plec io de unde mi-i bine. ".
As vrea sa condamn pe aceasta cale atitudinea sugerata mai sus. As dori de asemenea sa trag romanul mandru cu 3 euro in cont de pe tronul imaginar al "demnitatii" inspre realitatea capitalismului. Munca nu e o corvoada inutila sub demnitatea lui Nea Gica. Desi poate parea asa.

O amica plecata si ea la universitate in vestul Europei mi-a marturisit de curand blocajul mental pe care l-a intampinat atunci cand un prieten (fara nevoi financiare neintampinate) a invitat-o sa stranga pahare de plastic impreuna la un festival pentru cei cativa euro primiti in schimbul lor, banii revenindu-i ei. Blocaj mental major in care imaginile parintilor si prietenilor dezamagiti au aparut instantaneu.

Sa nu fiu acuzata de ipocrizie: Vineri l-am cunoscut pe CFO-ul Unilever. Sambata mi-am pus boneta de brood meisje pe cap si am taiat paine intr-o brutarie. Duminica am discutat din punct de vedere sociologic problema coruptiei si a pesimismului in Romania cu o profesoara din Amsterdam. Ieri am primit din nou felicitari pentru pozitia de presedinta a unei fundatii.

Lasati balta preconceptiile "demnitatii" voastre intre a manca seminte la televizor si a bea bere la pet intr-un apartament care sta sa cada prin Dristor si a munci temporar pentru bani putini, dar cu adevarat respectabili.

5 comments:

Oana said...

Cred ca exagerezi putin. Sunt foarte multi care ar munci "temporar" pentru bani atunci cand au nevoie de bani si nu pot sau nu au timp sa faca altceva. Exceptia pe care ai numit-o tu, acea fata, o vei gasi in toate tarile, degeaba te invarti tu in jurul Romaniei.

Julesie said...

Desigur ca o gasesti in multe alte tari. Insa in tari precum Romania un student mai degraba ar face trafic "putin" ilegal cu CD-uri decat sa se angajeze in functia de casier. In tari precum Romania, a munci in supermarket inseamna ca nu fi destul de "destept" pentru a face altceva, chiar temporar. In tari precum Romania, pentru o mare majoritate, a vinde servicii deloc scumpe, precum a fi chelner sau vanzator sau spalator de vase, declanseaza o atitudine de superioritate din partea celor care le primesc. Si uite inca o cauza pentru care cei care indeplinesc aceste functii simt nevoia sa se apere subconstient sau constient prin atitudini mai putin prietenoase. De cate ori nu ti-a vorbit urat o casierita si nu ti-a trantit nota pe masa un chelner? Din nou, vorbesc in termeni de majoritate. Stiu foarte bine ca tu si prietenii tai si prietenii mei din Romania nu sunt asa.

Oana said...

Hai sa-ti dau un exemplu de caz care mi s-a intamplat in Olanda. Poate ti-am mai spus, nu tin minte. Eram intr-un magazin in gara si mi-am cumparat ceva si doamna de la casa trebuia sa-mi mai dea un cent rest. Si i-am spus. Si ca sa nu-mi dea acel 1 cent (care probabil i se parea o avere) a sters suma scrisa pe casa de marcat ca sa nu vad eu ca am dreptate. Ei bine, in Romania inca nu mi s-a intamplat asa ceva. Ce-i drept, mi s-a intamplat ceva asemanator, dar nu la fel de josnic. Sa nu mai spun de cafeneaua din aceeasi gara care avea un stoc plin de lapte de cafea expirat. Deci nu numai la noi gasesti servicii de proasta calitate. Dar nu spun ca gresesti in totalitate, ai si tu dreptate. Eu una nu as accepta un post de casier pe de-o parte pentru ca muncesti intr-un stres imens nu stiu cate ore pe zi pentru un salariu de rahat si pe de alta parte pentru ca in majoritatea cazurilor ai niste colegi de rahat, care aparent sunt foarte prietenosi, dar care abia asteapta sa te prinda cu ceva gresit (mi s-a intamplat). Tu spui ca de ce romanii vezi-Doamne "destepti" nu accepta un astfel de post, dar, crede-ma, daca ai lucra o luna intr-un magazin in Romania nu ti-ar mai trebui in viata ta sa faci asta . Poate este valabil si in alte tari, nu stiu.

Het Haar said...

Haha in Olanda nu se folosesc monede de 1 cent. Totul se rotunjeste pana la 5.

Julesie said...

Although that was a bit beside the point... You're right! Nu am vazut moneda mai mica de 5 centi. Asa ca nu era tocmai vina ei.

Oricum, ceea ce vroiam sa subliniez e o mentalitate la fel de prezenta la clienti cat si la angajati. Ai descris-o perfect. Un angajat, un chelner, o vanzatoare se asteapta sa fie tratata prost, asa ca se comporta la fel. M-a intrebat cineva de curand daca nu am zile proaste, in care nu-mi vine sa ma comport mai tocmai prietenos cu clientii. Si sincer raspunsul e nu. Am zile proaste, sunt preocupata de altele, am probleme, uneori clienti sunt dezinteresati sau rautaciosi cand vad ca nu vorbesc olandeza bine, dar niciodata nu mi s-a intamplat sa nu le vorbesc politicos. Niciodata nu mi-am dat ochii peste cap, nu am trantit nimic, nu le-am vorbit fara sa ma uit in ochii lor si n-am incheiat o conversatie fara "alstublieft" sau "fijne dag". Fiindca aia mi-e slujba si pentru aia sunt platita. Daca eu pot, poate si Violeta de la P9 si Nea Giga sa-si calce pe ego putin.