Thursday, January 3, 2008

Cu luare aminte

E una dintre expresiile care imi amintesc de copilarie. Niciodata nu am inteles-o cu adevarat.
In ciuda sensului propriu-zis de "tine minte ce se intampla aici", mereu am fost de parere ca inseamna mai mult. Nu e posibil sa se doreasca doar activarea instantanee a memoriei folosind o expresie atat de voit demna, mereu era vorba despre o reamintire a statutului tau inferior - cel de copil. Ma enerva la culme.

O intalneam in circumstante marcate de ambiguitate oricum, de exemplu sfaturile unor matusi indepartate si usor iritante.
Imi amintesc ca o auzeam si la scoala. Invatatoarea sau profesoara de religie, probabil ambele. Cert e totusi faptul ca insotea in general invataturi care aveau un substrat insinuant. Intai iti insinua mister apoi te plesnea peste fata in dulcele stil comunist cu un "Fii cuminte, taci, nu raspunde inapoi si, pentru Dumnezeu, ia aminte. "

Cand mi se spunea sa stau cuminte in banca sau pe scaun se adauga "cu luare-aminte!". Asa, de efect. Nu inteleg, cum nu intelegeam nici atunci. Trebuia sa patrund misterul conversatiei de masa? Exista ceva ascuns, mistic cu lectia de mate?

In acelasi fel erau descrise faptele unor oameni buni si smeriti, care faceau totul "cu luare-aminte". De la figurile biblice pasive, anumite sfinte care indurau greutati tacit si cuminte, la copiii pe cat de perfecti, pe atat de imaginari, care sufereau aparent de hipo-activitate cronica si deci erau pe gustul parintilor - toti cei supposedly superiori tie "luau aminte".
Mie ambiguitatea acestor cuvinte mi se pare direct legata de presupunerea ca nu exista nici cea mai mica sansa sa intelegi ceea ce se petrece.

Am dat si io, ca tot omu', search pe Google dupa "luare aminte" si mi s-a afisat o pagina de rezultate cu continut religios. O fi fost poate fiindca sugerau de asemenea vechea "crede si nu cerceta"?

Later edit: De ce ma intreb si dezvolt pe tema unor asemenea chestiuni aparent irelevante pentru marile probleme ale societatii? Fiindca mi se pare fascinant felul in care limbajul reflecta valori inradacinate atat de adanc incat probabil nu le-ai constientiza vreodata. Un alt exemplu este cel al sintaxei des utilizate in romana pentru a pune o intrebare - inceperea cu o negatie ("Nu vrei sa iesi in oras?" sau "Nu-i asa ca ma iubesti?"). Dar pe acesta urmeaza sa-l dezolt in alt post.

1 comment:

krossfire said...

Mama imi zicea ''Ai grija de tine''. Ambele zicale reflecta un fel de constiinta a sinelui care cam lipseste la copii (they always dream). Partea nasoala e ca nici acum nu sunt ''cu luare aminte''.