Saturday, January 26, 2008

Ghost of feelings past

I'm leaving tomorrow. Again. Few things remind me of my last departure. No deja-vu. So, earlier today I was looking at old posts and came across this draft that never got published, marked September 11th 2007. My early impressions. Many things have changed since then, too.

"That's strange. It seems like the logical outcome, yet it's still amazing. I just didn't see it coming. What do you think it's like when cultural differences come down to very hidden personal things or, at best (or worst), stereotypes come true. When you meet someone from Uganda and swear they're American. And someone from Santa Monica and swear they're from the deepest jungles of Africa? And when you ultimately realise that your own nationality, culture and habits don't matter that much. That even your life goals are mostly common to everyone around you? When skin colour is no longer a matter of 'wow, this conversation should be interesting'. The differences aren't actually emphasized here. They're diminished. We now share a common language. We obey the same rules. We look up to the same people and party in the same place and eventually the same way. Our lives are almost identical regarding events, life conditions, schedules and activities. What do you call it when you find yourself holding the door for a guy? Stunned. What do you call it when you don't find it normal for a guy to hold the door for you? A new beginning."

Monday, January 21, 2008

Too sad


I really feel like crying. Is this really all it adds up to in the end?

Sunday, January 20, 2008

Ce capsuna mea!

Azi mi-am indreptat atentia involuntar spre un videoclip difuzat la TV. E vorba de Loredana-Made in Romanie.

Am avut un mini-soc din care mi-am revenit in 5 secunde. Dupa ce-am asimilat, am trecut la incercare de intelegere, dar m-am lovit de-o perdeluta viu colorata. Inca incerc sa imi dau seama care e intentia si scopul melodiei.

Sa fie un efort de a da sens cuvantului "roman", incluzand, pe buna dreptate, in intelesul cuvantului diversitatea caracteristica tarii, dar punand totusi accent pe valori caracteristice doar acelor membri mai putin demni de admiratie? Deci sa fi fost 'pe bune'? Scop onorabil? Nu-l gasesc.
Sa fie o intentie de satirizare a acestor valori printr-o generalizare? Cu ce intentie? Difuzat la ProTv, ziua in amiaza mare, cu siguranta va pricepe Badea Vasile subtilitatea intentiei. Mai degraba i-a vini sa ias-ashe pan-afar', sa-i futa una tiganului de nu s-a videa.
A treia si ultima ipoteza, cea a unei incercari disperate de a-si largi publicul? (Incercare disperata sau nu, a functionat pentru alde Adria si Unirea in reclamele lor.) Ce s-o fi gandit? Suntem romani, nu putem canta manele. Am cantat populare in trecut, ce dracu. Si totusi, atata potential! In consecinta, observam un comportament de tipul -Hai sa ne imbracam noi, albi ca varu', in haine de tigani si sa dam putin din piept, zambim larg si tamp, miscam funduletul, ne poleim dintii cu aur pentru cateva ore si pretindem ca reprezentam autenticitatea rroma.

Care sa fie raspunsul?

Sa analizam versurile; muzica nu e de ajutor fiind un hibrid nereusit.
Melodia incepe relativ onorabil cu urmatoarele:
"ce misto ar fi pe bune
sa fim respectati in lume
esti roman in romania
dar tigan in italia
eurodemocratiaaaaaa
nu'i chiar asa"
O dorinta de inteles. Probabil daca as pleca in Italia si m-as lovi de prejudecati nerezonabile mi-as dori acelasi lucru.
Dar apoi vine explicatia, cantata intr-o veselie:
"ali-iali breee am plecat sa fac un ban,ban
dar mau expulzat inapoi la saraiman-man
capsunele,capsunele am cules un an-an
si-am cules si protofele
sa mai fac un ban-ban"
Si totusi, arzatoarea oftica persista:
"cand se aduna tot romanu'
nu-l imprasti nici cu tunu'
si mai vine si tiganu'
se oftica europeanu'"

Mi-as dori sa pot cita un clasic (daca tot o dam pe clisee): Acu' si cu p***-n c**, si cu sufletu-n rai?!

Sigur ca nu am o perspectiva nepartinitoare. Sigur ca n-am habar despre ce se cere si ce se plateste in muzica si televiziunea romaneasca in ultimul timp. Cu siguranta sunt mai putin informata despre potentialul financiar stors de la capsunari (Impotriva carora chiar nu am sentimente negative. E onorabil sa muncesti orice, cat timp o faci corect). E o certitudine - eu nu va trebui sa ascult melodia asta prin taxiuri si in pauzele publicitare. Nici nu vreau sa stric bucuria altora de a asculta o melodie, nici nu ma revolt fiindca sunt romanca si impartasesc o nationalitate cu "tiganu' care fura buzunaru' la italianu' ". Pur si simplu mi-as dori sa ne dam noi insine alta definitie decat ne dau italienii si spaniolii din clasa de jos. Pur si simplu m-a intristat.


N.B. Cand am spus autenticitatea rroma nu incercam sa fiu ironica. Cultura nu inseamna numai literatura, muzica si dans clasic. Totodata, nu e nevoie ca un popor sa fie de tip aboriginal sau trib african pentru a i se scuza lipsa acestora. Copilaria mea e presarata cu imaginea barbatilor inalti, robusti, cu palarii mari si negre, mergand pe drum de tara in carute cu fete si femei in haine viu colorate. Stiti voi, acele lucruri transformate in cliseu desavarsit de emisiuni precum Inima de tigan.

Tuesday, January 15, 2008

Pleasant conversation


Cu o cafea si un Business Weekly in fata, in Galleron ieri, imi conving un prieten bun sa faca o pauza de la invatat. In 10 minute ajunge gafaind, avand in mana o punguta de Fornetti cu mure (?!) - ce s-au mai schimbat aromele de cand am plecat. Trec cateva zeci de minute fericite. El fiind in pre-sesiune, eu in stare intelectual-letagica de cateva saptamani, subiectul cel mai potrivit ni s-a parut sistemul care a facut toate acestea posibile - facultatea. Sub influenta stresului si a perspectivei de a invata cateva sute de pagini intr-un numar mult mai modest de zile, imi explica lipsa de similitudine dintre cursurile sale:

- La unele am proiecte, la altele de citit o groaza, dezbateri, prezentari...
- Aha... spun sorbind cafea.
- Si ca sa mai vezi diferenta dintre prosti.. aa, profi ! Profi !

Most people would call that a Freudian slip. Of course we do not. It was just pleasant conversation. And while he pleaded with me not to write a post about this, I typed it in my phone as a reminder and consented not to.

Tuesday, January 8, 2008

Putin mai intepator

Raspuns acestui post, din 6 Ianuarie 2007, pe tema "ce anume nu merge in sistemul roman de invatamant?":

Cred ca primul si cel mai important pas este ca profesorii, dar in special studentii sa se ia mult mai in serios. Stiu ca e destula aroganta in mediul academic, de ambele parti, dar e aroganta gratuita. Ceea ce am observat ca lipseste cu desavarsire in sistemul de invatamant romanesc e lipsa constiintei ca ceea ce faci chiar conteaza. Profesorii incep acest cerc vicios, de acord. Totusi, vorbind din experienta, un profesor caruia ii pasa de fiecare ora/curs/seminar in parte e desconsiderat pe ideea "cu o floare nu se face primvara" si "ce conteaza? diploma tot n-o sa valoreze nimic".

Ceea ce vreau sa spun e ca daca studentii s-ar lua pe sine mai in serios si nu si-ar permite sa isi piarda sute de ore din viata intr-un mod complet inutil, atunci profesorii ar lua o alta atitudinea. In afara Romaniei, la universitati bune, profesorii au emotii cand se afla in fata clasei. Dupa o vreme ajung sa-ti marturiseasca faptul ca le e teama sa nu spuna ceva stupid sau evident, aflandu-se in fata unor minti care ii judeca si ii vor admira sau respinge. Cert e ca nu vor ramane indiferenti. E vorba de timpul si viitorul lor, ce mama dracu. Mai mult, daca nu se ridica la nivelul asteptarilor , este dat afara. De ce? Fiindca studentilor chiar LE PASA. Cei aflati in asociatiile care mediaza cu profesorii isi iau treaba in serios si beneficiaza de sprijinul celorlalti. Daca ar fi sa despicam firul in patru, multi ridica problema "exista oricum un numar foarte limitat de profesori decenti in Romania, si aceia deja ocupa functii in universitati". Fals. Perspectiva mobilitatii in domeniul acesta si al lucrului cu studenti interesati ar atrage multi alti studenti care peste cativa ani ar vrea sa devina profesori excelenti, in loc de a deveni contabili, notari sau ingineri mediocri. Nu e destul de rapid? Aduceti romani plecati! Exista un puhoi care ar sari la sansa de a schimba ceva in viitorul tarii lor intr-un mod eficient. Solutii se pot gasi. Sa fie cine sa le gaseasca. Sa fie cine sa roteasca acea prima rotita.


Pana la urma, studentul roman sta pe spate, intrebandu-se indignat de ce nu se schimba generatia veche pentru ca poate, si doar in conditii favorabile, sa isi revizuiasca si el atitudinea putin. Generatiei vechi nu-i convine schimbarea si e invinuita sus si tare de catre studenti? Eh, majoritatii triste din generatia noua le convine mult mai mult sa nu se schimbe nimic. Chiar sa fie putin mai mult miserupism. Pe cat posibil. Cat sa nu deranjam pe nimeni, sa nu incomodam. Sa fim invizibili.
Care e problema in invatamantul romanesc? Nu se scutura mai nimeni de trista "capul plecat sabia nu taie" si eterna "Las-o ba' ca merge-asa". Inca.

Thursday, January 3, 2008

Cu luare aminte

E una dintre expresiile care imi amintesc de copilarie. Niciodata nu am inteles-o cu adevarat.
In ciuda sensului propriu-zis de "tine minte ce se intampla aici", mereu am fost de parere ca inseamna mai mult. Nu e posibil sa se doreasca doar activarea instantanee a memoriei folosind o expresie atat de voit demna, mereu era vorba despre o reamintire a statutului tau inferior - cel de copil. Ma enerva la culme.

O intalneam in circumstante marcate de ambiguitate oricum, de exemplu sfaturile unor matusi indepartate si usor iritante.
Imi amintesc ca o auzeam si la scoala. Invatatoarea sau profesoara de religie, probabil ambele. Cert e totusi faptul ca insotea in general invataturi care aveau un substrat insinuant. Intai iti insinua mister apoi te plesnea peste fata in dulcele stil comunist cu un "Fii cuminte, taci, nu raspunde inapoi si, pentru Dumnezeu, ia aminte. "

Cand mi se spunea sa stau cuminte in banca sau pe scaun se adauga "cu luare-aminte!". Asa, de efect. Nu inteleg, cum nu intelegeam nici atunci. Trebuia sa patrund misterul conversatiei de masa? Exista ceva ascuns, mistic cu lectia de mate?

In acelasi fel erau descrise faptele unor oameni buni si smeriti, care faceau totul "cu luare-aminte". De la figurile biblice pasive, anumite sfinte care indurau greutati tacit si cuminte, la copiii pe cat de perfecti, pe atat de imaginari, care sufereau aparent de hipo-activitate cronica si deci erau pe gustul parintilor - toti cei supposedly superiori tie "luau aminte".
Mie ambiguitatea acestor cuvinte mi se pare direct legata de presupunerea ca nu exista nici cea mai mica sansa sa intelegi ceea ce se petrece.

Am dat si io, ca tot omu', search pe Google dupa "luare aminte" si mi s-a afisat o pagina de rezultate cu continut religios. O fi fost poate fiindca sugerau de asemenea vechea "crede si nu cerceta"?

Later edit: De ce ma intreb si dezvolt pe tema unor asemenea chestiuni aparent irelevante pentru marile probleme ale societatii? Fiindca mi se pare fascinant felul in care limbajul reflecta valori inradacinate atat de adanc incat probabil nu le-ai constientiza vreodata. Un alt exemplu este cel al sintaxei des utilizate in romana pentru a pune o intrebare - inceperea cu o negatie ("Nu vrei sa iesi in oras?" sau "Nu-i asa ca ma iubesti?"). Dar pe acesta urmeaza sa-l dezolt in alt post.