Tuesday, October 16, 2007

Sa vezi si sa nu crezi - admiration

(Gara Amsterdam Centraal)


Mereu mi s-a parut interesanta treaba asta cu admiratul. Chiar admirat pana la creare de axioma-mit (e de neatins pentru mine, dar faptul ca e extraordinar e un adevar general valabil care nu are nevoie de o demonstratie. Asa cam ca profele de chimie din liceu. Stiti cum sunt? Eh, fix opusul! ). Copilarind in poate cea mai confuza perioada din istoria recenta pentru Romania din punct de vedere al restructurarii valorilor individuale (oamenii mari le restructurau, eu le faceam mamaliga), mi-am creat o cantitate impresionanta de axiome-mit. America e cea mai... - cum traduci 'best'? Fie, cea mai buna tara din lume. La scoala pana intr-a 4a am invatat ca romanii sunt cei mai curajosi, buni, uniti si neinfricati. Dar se batea cap in cap cu impresia generala ca romanii sunt fundamental inferiori Vestului. Imi placea sa cant 'Desteapta-te romane' in fiecare dimineata la scoala si 'Hora Unirii' de cate ori aveam ocazia la muzica. Cand am primit o cartulie despre 1 Decembrie si faptele extraordinare de care au dat dovada taranii, orasenii si toata natia noastra am avut o revelatia si am pastrat-o la loc de cinste. Adica pe pervaz, langa singura floare de care am avut grija vreodata.



Si-apoi am iesit de sub invatatoare. Incet, incet, nu stiu exact cand, am inceput sa fiu de acord cu opinia generala. Nu eram eu destul de 'interdisciplinara' (eh, m-a invatat UCU ceva) ca sa analizez situatia. Nu aveam pe cine sa conving. Nu imi impartasea nimeni opinia. Si ete s-au mai format o droaie de axiome-mit.






Cand am iesit prima data din Romania si am oprit in zona de duty-free am respirat alt aer. Cand m-am plimbat prin Salzburg la 13 ani am crezut ca vad oameni de acum 500 de ani calcand pe pietrele de la picioarele mele. Cand am dat de Germania, tot cu acel creier necopt, am crezut ca e paradisul. In special sub influenta discutiilor din jurul meu. 'E curat, e civilizat.'



Vezi cuvantul asta - civilizat. Cum ar putea sa nu denote opozitie clara intre superior definitiv si inferior la prea multe mile marine ca sa se poata numara.



Si am ajuns sa am 17 ani. Si am pasit afara din LAX si ma asteptam sa respir din nou un alt aer. Dar nu aerul de Europa, ala nu mai era un mit demult. Dar cel de America. America, in toata splendoarea ei. Cu oamenii ei bravi si liberi. Cu valori corecte (ca in 7th Heaven, deh), cu egalitate pentru toti si sanse pentru cei multi.



Trag geanta dupa mine pana la taxi. O ia soferul, o baga in portbagaj. Vizavi se construieste ceva. Ma urc in taxi pe bancheta din spate. Inchid usa dupa mine.


Dar.. uh.. de ce? Pai.. Stai!! Unde-i? Frate, unde-i?! Unde mama dracu e aerul diferit? De ce nu m-a lovit nimic? Am aterizat in majesticul Los Angeles si cerul inca nu s-a prabusit pe mine! Afara e doar cald si autostrada plina. Taximetristul vorbeste prost engleza. Of. Uite inca una, s-a dus inca una. Sa vezi si sa nu crezi, pe cuvant.


Dar am ajuns ieri si in Amsterdam. Curios, de data asta nu s-a mai daramat nimic. Dar s-a construit o admiratie ceva mai reala.

Admiratie chiar si pentru Romania. Saraca, trebuie sa-i fie spatele sange de la cate biciuri a indurat din '89 pana acum. Dar calm, putin calm. Nu mai dureaza mult.


No comments: